Toate marile religii ale lumii se bazeaza pe carti fonda toare care sunt texte de revelatie in sensul larg al cuvantului. Caracteristic Islamului este de a fi scos in evidenta originalitatea absoluta a unui Dumnezeu care nu se manifesta numai prin minunile lumii create, ci si printr-un cuvant - Coranul - adresat omului care-i devine astfel apropiat. Pentru musulmani, Coranul nu este numai cartea sacra emanata direct de la divinitate - definita in mod curent ca o suma de principii in care se crede, o sinteza de precepte etice, o norma de viata spirituala, un codice civil ce raspunde problemelor vietii cotidiene - ci o realitate pregnanta cu o semnificatie profunda si misterioasa, o inimitabila simfonie ale carei sunete ii misca pe oameni pana la lacrimi sau ii duce pe culmile extazului , cum spunea unul din traducatorii Coranului in engleza. In acest spirit, Coranul este considerat a fi insusi Cuvantul lui Dumnezeu. Profetul Muhammad a fost ales sa spuna in cea mai pura limba araba - asa cum este considerata araba coranica - ceea ce voia Dumnezeu si sa repete ceea ce Dumnezeu revelase partial profetilor anteriori. Coranul nu a fost scris in timpul vietii profetului Muhammad, ci a fost doar memorat de catre insotitorii sai, iar, rareori, versete razlete au fost notate pe foi de palmier, omoplati de camila, bucati de ceramica. Elaborarea formei scrise a inceput dupa moartea profetului, urmand un drum lung si extrem de sinuos pana s-a ajuns la un Coran canonizat. Traducerea in limba romana a Coranului s-a realizat de catre prof. George Grigore , conferentiar la sectia de araba a Universitatii Bucuresti si a necesitat o munca desfasurata pe parcursul a zece ani.