Poporul nemuritorilor

…poporul nemuritorilor a avut un alt nume - cel de dac. Herodot scrie în privinţa acestora: „Se credeau nemuritori şi cugetau că nici ei, nici cei mai îndepărtaţi urmaşi ai lor nu vor muri."

Fiecare dac ducea pe pământ o luptă plină de încrâncenare; existenţa oricărei fiinţe umane este o luptă asemănătoare. însă, luptând, dacul nu căuta să-şi câştige doar pâinea ori să-şi apere viaţa. Nu lupta nici pentru cuceriri ori bogăţii, aşa cum fac aproape toţi oamenii. 

Dacă dacii luptau pe parcursul întregii lor vieţi pământeşti, faceau aceasta mai degrabă pentru a nu pierde veşnicia. Scopul lor pe pământ era veşnicia. 

Unui asemenea popor, alcătuit doar din oameni îndrăgostiţi cu pasiune de veşnicie, merită să-i fie consacrată o biografie amplă, cu atât mai mult cu cât o astfel de biografie nu există.

Nu este însă totul: dacii sunt strămoşii poporului meu, propriii mei strămoşi.

în afară de aceasta, eu mă aflu în exil. Un om care trăieşte în exil este un om care şi-a pierdut poporul, aşa cum şi eu mi-am pierdut poporul.