Dosarul Shakespeare

 „Când termină, îi dădu drumul să se întindă pe burtă şi se lăsă deasupra ei, depunându-i un ultim sărut pe ceafă. Ea scânci de plăcere şi nu băgă de seamă că amantul său întinsese mâna după prosop.

     — Aşa-i că ţi-a plăcut? îl întrebă Glenn, insinuant. Hai, recunoaşte că ţi-a plăcut, asshole!

     În loc de răspuns, auzi doar un zgomot metalic cunoscut, dar pe care nu îl putu identifica de prima dată. Se încruntă, încercând să-şi dea seama despre ce era vorba şi, concomitent cu un sunet sec, simţi o usturime fantastică în ceafă. Apoi, ca prin vis, auzi mârâitul lui Otto:

     — Go fuck yourself! Următoarea împuşcătură se dovedi mai puţin dureroasă decât prima, deoarece întunericul şi tăcerea de moarte o copleşiră.“