intr-o seara, cand el avea sapte ani, iar eu cinci, mami si tati au iesit in oras si ne-au lasat in grija lui Carol, o tanara babysitter. Cand aceasta a mers in bucatarie sa ne incalzeasca mancarea pentru masa de seara, isi amintea John, i-am distras atentia de la emisiunea pe care o urmarea la televizor. I-am spus in graba ca trebuia sa-i incredintez un secret, dar ar fi trebuit sa mergem sus, in capul scarilor care duceau la mansarda si unde nu puteam fi vazuti de Carol. Astfel incat, in vreme ce ne impingeam unul in altul sa vedem care ajunge primul mai repede in capul scarilor, l-am pus sa jure ca va pastra secretul, iar dupa aceea am spus ca-mi doresc sa-L iubesc din toata inima mea pe micutul Iisus. ... isi aminteste ca eram foarte agitata si isi dadea seama ca era un lucru extraordinar de important pentru mine. Apoi, i-am spus: Trebuie sa ne rugam inainte sa vina ai nostri acasa. Imediat ce mi-a relatat intamplarea, in ziua aceea, tot ce s-a petrecut atunci mi-a revenit in memorie. Imi amintesc cum eu si fratele meu ne-am plecat capetele si ne-am impreunat mainile in semn de rugaciune. Dupa aceasta scena, totul se sterge in memoria mea, pana in momentul in care parintii nostri s-au intors acasa. John si cu mine am mers la culcare, dar am ramas in continuare treji. Imi era ingrozitor de teama ca el sa nu ma parasca parintilor ca ne rugaseram, dar nu a facut-o. Ne-am dat jos din pat si le-am iesit in intampinare ca sa primim imbratisari si sarutari. Inca mai vad inaintea ochilor imaginea cu mine purtand pijamaua cumparata de la Sears, cu care eram imbracata atunci. Cateva minute mai tarziu, a venit tatal lui Carol sa o ia cu masina acasa. Ca sa fiu sincera, nu-mi amintesc sa-mi fi spus Carol ceva despre Iisus, in schimb imi amintesc mainile lui Charlie, tatal ei...