Scris intr-un stil fluid, de o simplitate si o eleganta incintatoare, romanul Amorul conjugal (1949) exploreaza teme literare fundamentale, precum inspiratia literara, efectul muzei asupra creativitatii si descoperirii de sine, posibilitatile iubirii platonice si ale iubirii conjugale. Autorul surprinde cu o fina intuitie drama psihologica a unui diletant bogat care isi vede naruindu-se cele mai inalte aspiratii: sa iubeasca o femeie si sa creeze o opera literara valoroasa. Retragindu-se impreuna cu sotia la o vila izolata din Toscana pentru a scrie, Silvio Baldeschi isi da seama ca lungile nopti de dragoste ii secatuiesc puterile si ii propune acesteia o perioada de abstinenta, pina cind isi va incheia capodopera. Dar lucrurile iau o intorsatura tragica in momentul in care Leda e asaltata de avansurile barbierului, care ii viziteaza zilnic. Naratiunea la persoana intii transmite admirabil cititorului lipsit de alta perspectiva confuzia, nesiguranta, suferinta si sentimentul de infringere pe care le incearca protagonistul in momentul destramarii mariajului sau.