„Nu stiu o alta carte de istorie a civilizatiei europene care, asemeni celei a lui Huizinga, sa fi strans laolalta atata rafinament, eruditie si har narativ. Dupa cum nu stiu nici o alta epoca in care stramosii nostri sa fi atins o temperatura afectiva asemeni celor care au trait in secolele XIV si XV, in «crepusculul Evului Mediu».
Niciodata emotiile nu au fost atat de mult insotite de expresia lor exacerbata. Niciodata lacrimile si disperarea nu au fost mai convingatoare, niciodata bucuria si veselia, mai exuberante. Niciodata cruzimea si mila nu s-au tinut mai strans de mana, oferind un spectacol deopotriva grotesc si inspaimantator. Si niciodata formele pe care le-a imbracat viata nu au fost conturate cu o linie mai precisa. A fost nevoie de toate acestea pentru ca noul sa apara in istorie cu surasul Renasterii pe chip.“ — GABRIEL LIICEANU
