... Si totusi continuai a trai mai departe, invins de soarta, invins de oameni, invins de propria mea fiinta. Nu mai aveam nici o credinta; nici o speranta; nici un vis. Traiam ca un om fara elan, fara viata, ca o umbra a eului meu. Uneori simteam ca ochii-mi tresar la vreo amintire, dar numai o clipa, pentru ca apoi sa recad in toropeala dinainte, mereu aceeasi toropeala care ma ucidea incetul cu inceput... ... Revazui in fata mea aceeasi panta uriasa si imprecisa, pe care alunecau mii de femei ce se coborau in gura unui monstru groaznic. Calvarul femeilor! M-am ridicat si am strigat, am urlat, ca o fiara turbata: Ninal... Ea aparu in fata mea, alba ca Iumina unui fulger, asa cum am vazut-o totdeauna pe Gina. Mi-am rasucit repede mana la spate, am scos revolverul... Apararea are cuvantul - ...o capodopera! Panait Istrati
