William Doyle vorbeste, in acest captivant eseu, despre aparitia in Antichitate a ideii de aristocratie, despre evolutia ei in epoca medievala si despre descompunerea acestei clase sociale in ultimele doua veacuri. Miturile pe care aristocratii au cautat intotdeauna sa le cultive sunt contestate cu argumente solide, dezvaluindu-se in acelasi timp adevaratele surse ale durabilei lor puteri. Conceptia si comportamentul acestora au exercitat asupra societatii o influenta remarcabila, care, uneori, a imbracat forme surprinzatoare. Dar poate cea mai surprinzatoare a fost disparitia, pe durata ultimelor doua sute de ani, a secularei hegemonii nobiliare. Autorul acestei scurte istorii incearca sa explice de ce s-a intamplat acest lucru si mai ales ce anume a supravietuit din aristocratie pana in zilele noastre.
