Viata lui Henry Rochefort, jurnalist si om politic, oponent al regimurilor politice, s-a derulat asemenea unui roman in care evenimentele s-au succedat uneori haotic, alteori spectaculos, marcand pentru totdeauna existenta acestuia. Este si cazul condamnarii si deportarii sale in Noua Caledonie ca urmare a participarii la actiunile Comunei din Paris. In 1896 si-a publicat autobiografia sub forma memoriilor intitulata Aventurile vietii mele , care surprinde prin claritatea si simplitatea stilului. Memoriile cu caracter romanesc, surprind printre altele: actiunile republicanilor in timpul Monarhiei din Iulie; calitatile de expert in arta de care dadea dovada Rochefort; coruptia existenta atat in timpul celui de-al doilea Imperiu, cat si in timpul celei de-a Treia Republici; exilurile politice si lunga sedere la Bruxelles in compania scriitorului Victor Hugo; actiunile din timpul Comunei din Paris si represaliile care i-au urmat, la care se adauga procesele intentate comunarzilor, prizonieratul si deportarea in Noua Caledonie; evadarea si periplul incredibil prin Australia, insulele Fidji, Honolulu si America pana la revenirea in Europa. Autobiografia este o marturie istorica reala, desi partiala, pentru a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Henry Rochefort va dezvaluie experientele unui om care a trait mai tumultuos decat Papillon. A fost, pe rand: republican, partizan al Comunei din Paris, apoi nationalist, romancier, memorialist, jurnalist si pamfletar; intemnitat, exilat si evadat. Cititi in continuare un fragment extras din cartea sa autobiografica Aventurile vietii mele : Am savurat toate bucuriile si mi-am rumegat toate amaraciunile. In celula stramta de la Versailles, mi-am repetat in gand executia ce mi se anuntase ca iminenta si care nu voiam sa ma ia pe nepregatite. Apoi, cand moartea prin impuscare mi-a fost inlocuita cu alta, mai lenta, dar pe care reactiunea o socotea tot atat de sigura - deportarea pe viata intr-o fortareata -, cand, transportat la antipozi, in mijlocul canibalilor, si prietenii, si dusmanii ma credeau pentru totdeauna mort din pricina caldurii, si cand eu insumi asteptam din zi in zi sa ma topesc, m-am aruncat in oceanul Pacific si am reaparut in Europa. Desi eram oparit de caldura, nu m-am temut de apa rece, pentru ca m-am aruncat in ea in mod deliberat. E adevarat ca facusem acest lucru ca sa evadez. Daca as fi fost singur, de-a lungul povestirii pe care o veti citi - daca o veti citi -, probabil ca n-as fi savarsit acea fapta; dar viata mea poate ca a fost mai mult bizara decat zbuciumata [ ]