Andrei Craciun este un om-cratima (exact asa, cu cratima). Prin subiectele pe care si le alege si prin felul cum le trateaza, el leaga jurnalismul de literatura si aprinde focul sub cuvinte. Iar cuvintele ard de cum tasnesc din tastatura, asa cum li se intampla de obicei poetilor. Caci, daca nu stiati, Andrei Craciun este poet. Haina de ziarist e doar o costumatie de bal mascat, un joc, o conventie. Articolele stranse in Baricadele si alte cateva sute fac de fapt dovada unei ciudatenii: avem, iata, un afluent mai mare decat cursul principal. Elegiac sau patimas, ironic sau sentimental, solidar sau sarcastic, Andrei Craciun navigheaza pe afluentul gazetariei, vegheat de Brunea-Fox si Cosasu, insa busola lui launtrica arata mereu spre vers, spre metafora neingradita de rima, spre misterul impartasit. Citind textele din Baricadele, cei care spun despre articolul de ziar ca e perisabil si sortit unui destin de efemerida au prilejul sa-si revizuiasca judecata. Si sa accepte ca talentul, finetea si sensibilitatea alcatuiesc o armatura rezistenta la timp. Indiferent daca scrie despre un destin fracturat, un oras de basm, un meci sau o lichea, Andrei Craciun o face la temperatura inalta, cu stil si cu o reconfortanta pretuire pentru limba romana. (Radu PARASCHIVESCU)