Basmul cult face parte dintre cele mai indragite forme de povestire ale literaturii universale. Niciun alt autor de limba germana al secolului XX nu a continuat aceasta traditie la fel de impresionant ca Hermann Hesse. Spectrul basmelor sale se intinde de la traditia de povestitor a lui Boccaccio si povestile din O mie si una de nopti, pana la satire fantastice si la poezia fantastica de inspiratie psihanalitica. Hesse modernizeaza temele clasice ale basmului: fericire si nefericire in dragoste, egoismul dorintelor, viata trecatoare si dorinta de protectie. Basmele sale fac mereu trimitere la viata. Magia din ele se refera la capacitatea evolutiva a omului, care pentru Hesse nu se epuizeaza odata cu pubertatea.
