In romanul sau postum publicat in 2017, Ca din intamplare, femeie , Dario Fo reinvie istoria unei regine imposibile , Cristina a Suediei, una dintre cele mai invatate femei ale secolului al XVII-lea, suverana rebela si mare iubitoare de arta, admirata si detestata, imprevizibila si curajoasa. Intr-o epoca incerta, in care religia se ciocnea cu politica, morala cu sexualitatea, si marea cultura cu cenzura absolutista, regina Cristina a inteles sa se implice adanc in dilemele vremii sale. A fost o femeie cu totul iesita din comun: a imbratisat religia catolica desi era protestanta, ridicandu-se totodata in apararea protestantilor prigoniti din Franta; n-a ezitat sa-si traiasca viata potrivit propriilor preferinte, care nu erau pe placul unei societati fariseice; a intervenit pe langa suveranii vremii pentru a garanta libertatea de expresie a marilor oameni de cultura. In jurul ei au gravitat personaje de prim rang ale vremii: filozofii Rene Descartes, Pierre Gassendi sau Blaise Pascal, cardinalul si omul de cultura Decio Azzolino si marele dramaturg francez Moliere. Intre toti acestia, sub pana lui Dario Fo, regina Cristina apare ca o figura eroica si neinfricata, un personaj zugravit in culori vii si neconventionale