Pana la treisprezece ani, Christine nu si-a cunoscut tatal. Nu stie despre el decat putinele lucruri pe care i le-a spus mama ei cat a crescut-o singura, dintr-un salariu modest de dactilografa, intr-un orasel din centrul Frantei, infruntand oprobriul public la care se expuneau in acea perioada mamele necasatorite. Nu l-a vazut decat intr-o fotografie veche. De aceea, cand il intalneste la Strasbourg, unde el conduce departamentul de traduceri din limbi indo-europene din cadrul Consiliului Europei, este peste masura de entuziasmata si de emotionata. Si-a dorit mereu un tata, asa cum au toate prietenele ei. Iar tatal ei e un barbat frumos, elegant, inteligent, amuzant. Un om de succes. Care vrea s-o recunoasca drept fiica in ciuda faptului ca e casatorit si are doi copii mai mici. Care o face sa se simta speciala si ii spune in fiecare scrisoare cat de mult o iubeste. Cand el o saruta pe buze sau face aluzii sexuale pe care ea nu le intelege sau ii trimite scrisori tandre, Christine simte instinctiv ca gesturile lui sunt nepotrivite pentru o relatie tata-fiica, insa neputinta de-a povesti ce i se intampla si dorinta de-a fi pe placul tatalui o imping incet-incet spre tragedia care i-a marcat viata.