Tragedia lui Nikolai Vasilievici Sablin nu s-a incheiat dupa eliberarea din Uniunea Republicilor Flamande, cum este parafrazata denumirea URSS in memoriile redactate intr-un stil pe care l-am putea numi de inspiratie krilov-cehoviana. In Romania anilor 1956-1958, a consilierilor sovietici si a ofiterilor de Securitate cu busturile lui Lenin si Stalin pe birouri, intervalul de timp scurs de la finalizarea Calatoriei prin Eldorado pana la noua arestare a autorului, calificarea lui I.V. Stalin drept tar rosu, tiran sau calau sangeros, dezavuarea si condamnarea regimului stalinist inca mai reprezentau o infractiune politica, o blasfemie cu urmari fatale. Memoriile satirice ale lui Sablin, publicate la 60 de ani de la scrierea lor, nu reprezinta numai o descriere a dezumanizarii prin care au trecut autorul disident si cei pe care i-a cunoscut, nu sunt un simplu jurnal al unui supravietuitor al lagarelor sovietice, ci au si o certa valoare literara. Vadim Guzun