CASA HELMSLEY Archer nu avea caine sau pisica, cum au multi copii, dar avea un strut, un bursuc si o girafa. Casa Helmsley era plina de creaturi la toate cele patru etaje si in toate camerele. Creaturile margineau scarile inguste si holurile inca si mai inguste. Toate erau umplute cu puf si nu puteau sa faca nimic, insa asta nu il deranja pe Archer. si, din cauza ca nu avea frati sau surori, Archer vorbea cu animalele. -Buna dimineata, bursucule, spuse Archer in drum spre bucatarie. Cum e vremea azi? - Imi pare rau, dar trebuie sa-ti spun ca toamna plo- ioasa continua, raspunse bursucul. Umezeala asta are un efect catastrofic asupra blanii. Uita-te putin la sca- mele astea. Archer il batu incetisor pe cap pe bursuc. - Nici n-as fi observat, minti el. (Intotdeauna cand umiditatea era mare, blana bur sucului era un dezastru.) Doamna Helmsley isi scoase capul din pragul usii bucatariei. - Cu cine vorbesti? intreba ea. -A... cu nimeni, spuse Archer. Vorbeam singur. Pasi pe sub privirea incruntata a mamei lui si intra in bucatarie. Dupa ce isi lua micul dejun, constand din ceai cu lapte si paine prajita cu gem, Archer se apuca sa exploreze. O lua pe holul de la parter si intra in sera, o camera de sticla plina de vitrine care dadea in gradina din spate, si isi lipi fata de una din vitrine, plina de insecte bizare din jungla. Bine ca sunt moarte , se gandi el. Era sigur ca una din ele i-ar fi invinetit capul, daca s-ar fi prins de degetele lui de la picioare. lar alta, presupunea, s-ar fi ingropat sub pielea lui si ar fi decis sa-si faca familie acolo, inauntru. Foarte bine ca sunt moarte.