Ma straduiesc sa scriu jurnalul asta, dar repulsia e puternica. Stiu acum de ce nu am facut-o niciodata: pentru mine viata e secreta. E secreta fata de ceilalti, dar trebuie sa fie secreta si in propriii ochi, nu trebuie s-o dezvalui prin cuvinte. Surda si neformulata, doar asa este ea bogata pentru mine. Concentrat. Cu simturile ascutite - cer un singur lucru si-l cer cu umilinta, desi stiu ca e ceva exorbitant: sa fiu citit cu atentie. (Albert Camus) Carnete III deschide, foarte discret, o fereastra spre experienta traumatizanta a izolarii si a insingurarii traite de Camus, soldata cu o indelungata stare de angoasa, ca urmare pe de o parte a atacurilor violente la care a fost supus dupa aparitia Omului revoltat , iar pe de alta parte a esecurilor repetate cu care s-au soldat interventiile si solutiile lui pentru rezolvarea crizei algeriene. Tot in Carnete III , Camus lasa pentru prima oara si cateva indicii legate de viata sa sentimentala complicata. Dar cele mai frumoase pagini, cele mai elocvente pentru afinitatile sale profunde si pentru sensibilitatea sa sunt cele dedicate sejururilor prelungite in sudul Frantei, revederii Algeriei natale si calatoriilor in Italia si in Grecia mult visata, calatorii resimtite atat de om, cat si de artist, ca tot atatea imersiuni intr-un fecund izvor de viata. Aici se reafirma uimitor firea eminamente poetica a lui Albert Camus, temei al proiectelor sale de creatie, pe care destinul, din pacate, nu l-a lasat sa le implineasca. (Marina Vazaca)