Te căsătoreşti ca să devii fericit, nu ca să fii nefericit. Totul constă nu în a te căsători, ci în a deveni fericit prin nuntă și vei fi fericit când vei găsi un tovarăş bun. Cel care şi-a găsit o soţie bună şi-a îndulcit viaţa lui (Pilde 18, 22). Familia nu este alcătuită din maşini neînsufleţite, cărora le apeşi butonul de pornire şi toate merg ceas , ci din oameni sensibili, care sunt măcinaţi de patimi şi de neputinţe. Acest aspect de simbioză, de comuniune, ar trebui să-l avem întotdeauna în vedere. Altfel, vom cere de la celălalt să se supună voii noastre cu aceeaşi uşurinţă cu care roboţii neînsufleţiţi ne execută comenzile! Să cugetăm bine asupra faptului că nu este totul ca bărbatul şi femeia să trăiască împreună în aceeaşi casă, sau să mănânce la aceeaşi masă, sau să doarmă în acelaşi pat, ci să fie strâns legaţi între ei, uniţi sufleteşte. Bărbatul s-o simtă pe femeia lui ca pe propriul trup, nu ca pe ceva străin, iar femeia la fel pe bărbatul ei. Unul să-l privească pe celălalt ca trup din trupul lui şi os din oasele lui (Facerea 2, 23).