A fost odata ca niciodata... Pe vremea aceea lumea basmelor nu fusese inca anexata la rubrica faptelor diverse. Bunicii si nepotii pareau aproape de aceeasi varsta. Anii copilariei sunt insa ca musafirii din mahala. ii primesti cu acelasi suras pe buze, ii cinstesti cu dulceata si cafea si-i petreci pana la usa cu refrenul obisnuit: Cand mai poftiti pe la noi? . Abia tarziu de tot incepi sa-ti dai seama ca cei care vin mereu nu mai sunt cei care plecasera odata. Pe vremea aceea imparatul era totdeauna foarte batran, iar unicul fecior al imparatului, foarte tanar. Prea marea diferenta de varsta dintre tata si fiu nu da nimanui inca nimic de binuit. Astazi, carturarii chemati sa stabileasca genealogia familiilor imperiale ar gasi-o poate suspecta. Pe vremea aceea, insa, batranii se bucurau la fel ca tinerii de toate prerogativele fizice ale vietii normale, si imparatul era cu atat mai mare si mai slavit cu cat putea sa aiba copii la o varsta cand muritorilor de rand nu le mai este ingaduit sa aiba decat regrete si amintiri.