Cu mare grija, parintii mi-au ales numele: Ji-li, adica norocoasa si frumoasa. Au sperat ca voi fi cea mai fericita fata din lume. si am fost. Am fost fericita pentru ca mereu eram iubita si respectata. Ma simteam mandra pentru ca faceam totul bine si intotdeauna ma asteptam sa reusesc. Pe deasupra, eram si increzatoare. Nu ma indoisem niciodata de ceea ce mi se spunea... Cu cravata mea rosie legata la gat, emblema Tinerilor Pionieri, si cu inima plesnindu-mi de fericire, am crescut zi de zi, pana in fatidicul an 1966. Anul in care aveam doisprezece ani si eram in clasa a sasea. In acel an a inceput Revolutia Culturala.
