Luandu-l pe om de mana, credinta il asaza in fata lui Dumnezeu. Un astfel de om se inalta mai presus de lume: sub picioarele lui se afla intunecatul haos al indoielii, al necredintei, al ratacirilor, al filosofarilor ingamfate si totodata desarte, la fel cum sub picioarele celui ce -a urcat pe varful unui munte inalt se afla nori, stanci, prapastii, cascade care vuiesc si salta din stanca in stanca. Viata pamanteasca e o calatorie ce nu se intrerupe nici macar o clipa. Mergem, mergem, si dintr-o data se deschid portile vesniciei, si ne pierdem in intinderea ei neinchipuita, asa cum minunat graieste Sfantul David: strain sunt eu pe pamant, sa nu ascunzi de la mine poruncile Tale (Ps. 118, 19). Chiar asa: legea lui Hristos este ca un fir pe care urmandu-l iesim din labirintul intunecat al vietii pamantesti in vesnicia cea fericita. Sa fiti sanatosi si sa propasiti! Sfantul Ignatie Briancianinov