Criticul literar Alex. stefanescu face in aceasta carte o pledoarie pentru scris inedit, scris asa cum nu s-a mai scris, dupa niste reguli inexitente pana acum. El compara scriitorul care scrie fara reguli anumite, fara sa urmeze un traseu dinainte delimitat de inaintasi, cu schiorii care merg pe carari nebatute, creandu-si propria partie, una pe care nu s-a mai schiat inainte. Printre temele abordate si care dau titlurile capitolelor se numara: Imitatia inventiva (despre literatura aluziva si procedee literare inventive, despre mijloace artistice, despre arta in general, fidelitate in arta si consumatorul de arta, despre valoarea cognitiva a artei), Despre impuritatea literaturii (despre talent, vocatie, menire, despre cauzele artistice si neartistice ale artei, despre imitatie inventiva, considerata esentiala in arta), Moda rotilor patrate (asa numeste autorul capitolul si teoria conform careia asistam la tot felul de scrieri si scriitori fara talent, inlocuit, dupa parerea autorului, de activitate a inteligentei, de perfectionare permanenta, apoi autorul vorbeste despre imortalitatea literaturii, despre expresivitatea limbii, dar si despre nevoia de actualizare a limbajului, a vocabularului, pentru ca cititorii sa mai inteleaga realitatile exprimate), Opera literara ca perpetuum mobile , Sa ne imaginam ca am fi toti scriitori, In literatura scopul scuza mijloacele, Exegi monumentum, Exprimarea in extenso, A fi sau a nu fi inteligibil. Ultimul capitol, in loc de postfata, reprezinta un interviu acordat de autor lui Cristian Patrasconiu.