Prietene, aripa cocosului se dezleaga-n cuvant mijlocu-i batut pentru cetate, calare-i sta prin spuma venind peste botul crapat intr-o parte, (De prietenie) rogu-te, preda-ti cuvantul, locuieste-n el sihastru, ia in mana lumanarea chipului de veci pierdut, spune: ma voi parasi prin altul intr-un timp,...ce-aduce crucea, si-un caput... (Crezul)
_0b4cfc54.jpg)
