Si pasarile se -nteleg intre ele. Dumneavoastra poate nu ma veti crede. Atata paguba! Dar eu stiu multe asupra lucrului astuia de la gaita mea, de la gaita mea care, fiindca am invatat -o sa vorbeasca omeneste, mi -a descoperit cateva taine ale graiului paseresc. Dumneata, spre pilda, auzi ciripind o randunica, crezi ca i- a venit, asa, un gust sa faca galagie, in vreme ce dansa da povete puisorilor ei: Nu iesiti la marginea cuibului! Nu strigati cand nu sunt eu cu voi! Tst! pisica! O vrabie ciripeste pe gard. Dumitale putin iti pasa. Si ei, biata! i- a sarit inima din loc: Uliul! In noptile cu luna asculti privighetoarea, - te incanta; ajungi sa crezi ca pentru tine isi varsa in galgairi ploaia de margaritare. Nici nu banuiesti ca- si plange numai dragostea ei. Asa, multumita gaitei mele, am ascultat, daunazi, o convorbire intre un macaleandru si- un scatiu. Sa v- o spun. Cioc! cioc! cioc! se aude de departe. Macaleandrul zice: E ciocanatoarea! Ciocanatoarea, raspunse scatiul, ce -o fi ciocanind mereu? Cauta veverita, il desluseste macaleandrul. Veverita? De ce? Urati imi sunteti voi, scatiii, ca nu stiti nimic. Nu- i cunosti povestea?...