Dintre marii dascali ai Blajului, Augustin Bunea a avut in postumitate cel mai vitreg destin. Apreciat de N. Iorga ca istoric erudit si informat al Transilvaniei, elogiat de mari personalitati ale vremii pentru talentul sau oratoric, opera sa nu a cunoscut nici o reeditare de mai bine de un secol de cand a fost tiparita; nu s-a invrednicit nici de pomenirea si exegeza operei sale cu prilejuri festive, asa cum se obisnuieste in calendarul cultural al unui popor. Augustin Bunea s-a nascut la 4 august 1857 la Vad, in Tara Fagarasului, de unde au venit la Blaj timp de doua secole si mai bine ierarhi ca intemeietorul Blajului, Inochentie Micu Klein, episcopul voievod, Mitropolitul Vasile Suciu, Vasilie Voda supranumit de Nicolae Iorga Mitropolitul Marii uniri, si atatia dascali si carturari, incepand cu Augustin Bunea, istoricul si oratorul, si terminand cu Virgil Fulicea, sculptorul. Tatal sau, Arsenie Bunea, era preot si isi avea originea in Tilisca, satul frumos din Marginimea Sibiului; dupa mama era nepotul lui David baron Urs de Marginea, vestitul ofiter caruia ii va purta o vie admiratie toata viata. Isi incepe studiile in satul natal, in Vad, si le continua intr-un sat vecin, Ohaba, unde incheie cursurile scolii primare. Gimnaziul il urmeaza la Brasov, intre 1870-1877, unde este coleg de clasa, de camera si bun prieten cu Andrei Barseanu, viitorul scriitor si presedinte al Astrei. Din amintirile lui Andrei Barseanu (v. Album in amintirea canonicului Augustin Bunea, Tipografia Seminarului Greco-Catolic, 1910, pp. 194-200), aflam ca a fost un elev eminent, cu rezultate stralucite, indeosebi la literatura romana (profesorul ii lauda compozitiile scolare, iar in secret scria poezii) si la limba latina. Elevii citeau cu interes revista Convorbiri literare, si, dupa modelul ei, au tiparit cateva numere dintr-o revista scolara, Conversatiuni, in paginile ei colaborarea cea mai importanta era a lui Augustin Bunea; puneau in scena piese de teatru, si atunci cand s-au gandit sa interpreteze teatru de Schiller, tot lui i-au repartizat rolul cel mai dificil, pe care l-a interpretat memorabil. Un moment important in biografia sa intelectuala este anul 1877, cand se transfera la liceul din Blaj, unde erau profesori cativa dintre cei mai invatati carturari ardeleni: Timotei Cipariu, Ion Micu Moldovan, Constantin Papfalvi s.a. Remarcand calitatile intelectuale si sufletesti ale tanarului fagarasean, il trimit la studii la Roma, la De propaganda fide, acolo unde si-au desavarsit invatatura marii sai inaintasi, incepand cu reprezentantii Scolii Ardelene.