Cum v-ati intalnit? Intrebarea de baza de care are parte orice cuplu. Iar raspunsul este de obicei o poveste siropoasa despre cum ati ajuns voi doi in catarea arcului lui Cupidon. Intalnirea mea romantica (ma rog, nu chiar asa de romantica) este putin diferita. Ma plimbam printr-un cartier exclusivist din Beverly Hills in cautarea cuiva care sa ma ia de nevasta, nu de alta, dar ca s-o fac geloasa pe dusmanca mea, care tocmai ma concediase. El a aparut de dupa colt, un capcaun superb care balmajea ceva despre o afacere pe care nu reusea sa o incheie, asa ca era disperat sa gaseasca o solutie. si atunci am dat nas in nas. Nicio scanteie. Niciun indiciu ca intre noi ar putea inflori iubirea. Urmatorul lucru pe care mi-l aduc aminte e ca ma indopam cu cartofi prajiti si guacamole, ascultandu-l pe barbatul acesta superb povestindu-mi despre problemele lui, care intr-un final l-au determinat sa imi ceara ajutorul. Mai exact, m-a rugat sa joc pentru el rolul lui Vivian Ward, stii tu, personajul din Pretty Woman , minus partea flusturatica. Adica sa locuim impreuna intr-o vila, sa iesim la intalniri romantice duble si sa ne prefacem ca suntem nu numai indragostiti pana peste cap unul de celalalt, ci si logoditi. Iti imaginezi? Nebunia suprema! Dar oamenii fac lucruri nebunesti atunci cand sunt disperati, iar eu chiar eram pe culmile disperarii. In concluzie, am fost de acord. Singura mea greseala? Singura mea mare URIAsA greseala? M-am indragostit de extraordinarul domn Huxley Cane!