In tot mai accentuata masura productia poetica a lui Aurel Pantea ilustreaza un fenomen generic al modernitatii tarzii, deprecierea realului, ducand la o deruta a irealului, care, intr-un fel ce-i reduce progresiv caracterul antinomic, se dovedeste nutrit de energiile declinante ale acestuia. Inscris in randul elitei poetilor nostri de azi, Aurel Pantea e unul nepereche. Gheorghe Grigurcu Aurel Pantea e ultimul taliban al modernismului, ultimul dispretuitor fatis de cititori (contand si el, fireste, pe faptul ca dispretul incita, starneste; ca poate fi, asadar, o strategie negativa de seductie, prin respingere, prin ignorare, prin descurajare). El nu vorbeste tragand cu un ochi la cititor si cu altul la vedeniile din fata, ci cu ambii ochi atintiti fix si febril la vedenie. Al. Cistelecan
