Un volum in care adunam intamplari si personaje urbane, povestiri despre viata de cuplu, despre prietenie, despre dragoste sau despre lipsa ei. La un moment dat insa am observat un laitmotiv, un fel de personaj suplimentar care aparea in povestiri: fotografia, in multele ei forme si utilizari. Albume de familie, social media, bloguri, Google StreetView, toate inradacinate si acceptate in viata noastra. Dar oare cum ar fi viata moderna fara fotografii? Asa s-a nascut una dintre povestiri. (Anca Vieru) In povestirile Ancai Vieru intri usor, de la primele cuvinte. Un singur paragraf - si esti prins. Totul e firesc, bine cunoscut, familiar. Nimic nu anunta furtuna, nimeni nu semnalizeaza pericolul, capcana in care ai cazut. Dar stii cu precizie ca aventura in care ai intrat nu are sanse sa se termine cu bine. De ce? Asta o face speciala pe autoare, capacitatea ei de a strecura in subsolul cuvintelor calme si precise nelinisti si emotii rau prevestitoare. Existenta personajelor te-a prins si nici dupa ce ai citit ultima fraza nu esti sigur ca s-a terminat. Acolo incepe alta poveste, pe care va trebui s-o rezolvi singur.