Cand Jacki Lyden avea 12 ani, Dolores, mama ei, a aparut intr-o dupa-amiaza in dormitor, cu trupul infasurat in cearsafuri si bratele acoperite de hieroglife desenate cu dermatograf. Sunt regina din Saba, a spus. Astfel incep doua calatorii: cea a mamei scufundate in oceanul dementei si cea a fiicei, care o vegheaza indeaproape. Lyden circumscrie nebunia mamei sale si propria-i reactie in cele mai fine detalii... Scriitura vie, originala, lirica e stralucita in pasajele de neuitat in care Lyden se apleaca asupra comportamentului mamei sale, atat de indraznet si de fantast uneori, incat devine aproape ilar. Exista si alte lucruri care-ti dau fiori: evocarea pierderii tatalui, a abuzului psihologic (mama s-a recasatorit cu un doctor bogat din localitate, un barbat rece, salbatic de autoritar, a carui dominatie despotica asupra familiei este infatisata cu o forta remarcabila), a neajutorarii... Lyden transmite una dintre cele mai dificile lectii ale varstei adulte: aceea ca se poate sa-ti iubesti parintele nu numai in ciuda cusururilor sale, ci si din cauza lor. (Caroline Knapp, The New York Times Book Review ) Unul dintre cele mai perene portrete ale relatiei mama-fiica aparute de-a lungul anilor, o carte de asezat in raftul scrierilor memorialistice clasice, in rand cu The Liars 39; Club si Angela 39;s Ashes ... O carte reprezentand, fapt remarcabil, atat actul de reamintire lipsit de sentimentalism al unui reporter, cat si un mesaj de iubire la adresa unei persoane imposibile si fascinante. (Michiko Kakutani, The New York Times )