Povestirile lui Katherine Mansfield se imbina intr-un sincretism perfect: literatura, muzica, pictura, adica poezie, sunet, culoare. Dar, in afara de vaz si de auz, iti simti antrenat parca si simtul olfactiv: povestirile emana parfum de crini in noapte, de trandafiri, de aloe, de verbina strivita intre degete, parfumul difuz care invaluie muzica si culoarea cuvintelor... Proza mansfieldiana e profund analitica, o minutioasa si fina disectie a anatomiei sufletesti, o reproducere a laboratorului din care si in care incoltesc, se amplifica, se inflameaza, se dizolva ti mor emotiile. (Antoaneta RALIAN) Mi se pare ca spui totul fara ocolisuri, direct - cu o limpezime de cristal -, rafinat, spiritual... (Virginia Woolf intr-o scrisoare adresata lui Katherine Mansfield)
