Francois Rabelais s-a nascut in jurul anului 1494, in tinutul Turena, din Franta centrala, la Deviniera, o ferma de langa Chinon, a tatalui sau, avocatul Antoine Rabelais. Omul asta simplu, voios si deschis, care se-apropia de patruzeci de ani, era la data aceea o personalitate cunoscuta printre savantii si printre literatii umanisti din Europa. Se numea Francois Rabelais, si istoria literaturii universale avea sa-i ofere locul cuvenit unuia dintre cele mai stralucitoare condeie scriitoricesti ale lumii. La urma urmei, Gargantua Pantagruel e, intr-o anume masura, un fel de autobiografie nemarturisita, autobiografie in care amintiri din copilarie si din tinerete sunt transfigurate, in alt fel decat la Creanga, si strecurate dibaci, sub pretextul fantasticului si-al fabulosului. Gargantua Pantagruel este in primul rand produsul unei fantezii nesecate, uriasa ca eroii pe care-i inventeaza si pe care-i utilizeaza, o fantezie exprimandu-se-ntr-o limba de-o bogatie fabuloasa, croita pe masura personajelor si a faptelor relatate. Romulus Vulpescu