Helliconia era celebra pentru iernile lungi, dar acelea nu insemnau moartea naturii, ci somnul ei, din care planeta avea sa se trezeasca neindoielnic. Pe de alta parte, iarna nucleara nu promitea revenirea primaverii. Alternanta anotimpurilor puncteaza istoria Helliconiei, o planeta situata la o mie de ani-lumina de Pamant, scaldata in lumina a doi sori. Acum este vremea frigului, iar pentru locuitorii planetei urmeaza un mileniu al declinului si poate colapsul civilizatiei create in timpul verii. Iminenta iernii evidentiaza dimensiunea cosmica si tragica a unei istorii asupra careia indivizii detin putin control, din care se straduiesc sa scape cu viata, sa spere si sa astepte cu nerabdare revenirea primaverii. Intunericul, gerul si tacerea se astern deasupra Helliconiei, iar modul in care va supravietui omenirea depinde de resursele ei mentale si emotionale. Mortii nu vorbesc niciodata despre politica.