Inca un roman exceptional care poarta pecetea lui Gabriel Chifu! In aceeasi maniera ca si Punct si de la capat si Ploaia de trei sute de zile . Putem numi aceasta maniera realism magic: actiunea debuteaza cat se poate de realist, inainteaza pas cu pas spre o utopie politica si se incheie aproape mistic. Suspansul e perfect intretinut, iar finalul survine absolut neprevazut. O intreaga mitologie politica se lasa descifrata pe fondul unui scenariu profund si original. Nu cred ca exista cititor capabil sa ghiceasca, fie si dupa ce l-a parcurs aproape in intregime, cum se va sfarsi romanul lui Gabriel Chifu. In drum spre Ikaria este unul dintre cele mai bune romane din proza noastra. (Nicoae Manolescu) Calatorie initiatica si Judecata de Apoi, sondare a inconstientului si scrutare nemiloasa a instinctualitatii, romanul lui Gabriel Chifu este si un tratat de taumaturgie. Angrenate intr-o cursa disperata pentru a-si salva vietile, personajele sunt expuse primejdiei de a-si pierde sufletele. Supravietuiesc, ca dintr-o infernala capcana a visceralitatii, doar cei capabili sa-si transcenda precara conditie umana. Invingatori sunt disperatii uomini finiti , trecuti prin imense suferinte, produsele stralimpezimii ultime, ce balanseaza primejdios intre simplitatea tulburata si sfintenia rascolitoare. (Mircea Mihaies)