Cea mai evidenta manifestare a puterii consta in sistemul ei carceral, iar cea mai eficienta procedura a acestuia rezida in supravegherea continua, al carei scop este acela de a modifica personalitatea detinutilor, de a-i face docili. Astfel, de-a lungul istoriei recente, pedeapsa corporala a fost inlocuita cu una psihica, mult mai subtila si de multe ori mai dura. Dar, asa cum observa Michel Foucault, lucrurile nu se opresc aici. Pe de o parte, inchisoarea ramane un loc in care delincventa se perpetueaza, uneori chiar cu complicitatea supraveghetorilor insisi, iar pe de alta parte, modelul tehnicilor disciplinare aplicate infractorilor a fost preluat in alte locuri in care se exercita controlul: scoli, companii, spitale. Totul e vizibil, asadar, dreptul la intimitate e incalcat.
