Fie ca suntem sau nu parinti, mamici, tatici, bunici sau educatori, atunci cand incercam sa intelegem copiii mici, adolescentii si pe noi insine ne ajuta pe toti descoperirea parcursului dezvoltarii intru independenta. Impreuna putem sa ne miram, sa ne amintim, sa exploram si sa ne intrebam: Cum ajunge mama sa fie un mediu de supravietuire pentru copilul ei? Cum sprijinim, prin joc, controlul sfincterian al copilului? Ce semnificatii profunde au tulburarile alimentare? Ce rol are limba materna in echilibrul afectiv? Ce inseamna abandonul? Ce traiesc parintii adoptivi? In ce consta rolul civilizator al tatalui? Cum ne influenteaza societatea in care traim, comunitatea si grupurile? Cum sa ne raportam la lene, la cumintenie, la hiperactivitate, la lipsa de control? Cum formam rezistenta la frustrare? Ce rol au interdictiile, impunerile si hotararile adultilor? Cat de serios este jocul pentru formarea unei personalitati independente?