NIMIC NU SE UITA. TOTUL SE RESCRIE.

„O calatorie pana la marginea a ceea ce numai un romancier poate vedea si spune.” – Milan Kundera

In Terra Nostra, Carlos Fuentes reimagineaza o parte din istoria lumii hispanice in acord cu propriul sau crez estetic: „pentru a vedea mai limpede istoria (…). A fi scufundati in istorie, pierduti in labirinturile sale, fara a cunoaste iesirile, inseamna, pur si simplu, a fi victimele ei”.

La Paris, pe 14 iulie 1999, fantasticul irupe in cotidian: tanarul Polo Febo cade in apele tulburi ale Senei, iar la secole distanta, pe tarmul de la Capul Dezastrelor, in Spania secolului al XVI-lea, un naufragiat cu aceeasi infatisare este condus spre Escorialul lui Felipe al II-lea – un vis febril despre eternitate. Dinspre America precolumbiana, lumea noua recent descoperita – sau poate inca doar visata – soseste un calator care vorbeste despre cosmologiile indigene si despre o alta viziune asupra vietii, mortii si renasterii. Cel de-al treilea care ajunge la curtea regelui, identic la chip cu ceilalti doi, este un cavaler legendar – fantasma pasiunii sfidatoare.

Romanul devine in felul acesta reprezentarea unei geografii mentale in care visul, realitatea, fictiunea, documentul istoric si arhitectura formeaza un continuum interpretativ. „Totul era semn, iar directiile erau atatea… Nu ar fi ajuns o viata ca sa urmezi aceasta retea de cai incrucisate.”