Volumul de faţă reuneşte microromanul Curtea blestemată şi trei povestiri apropiate ca subiect. Publicat în 1954, romanul are drept temă închisoarea – o temniţă amplasată la periferia Istanbulului, într-un spaţiu oriental, în care se desfăşoară experienţa tragică a călugărului franciscan bosniac fra-Petar.

Ajuns la Istanbul ca traducător al confratelui Tadija Ostojić pentru un proces, fra-Petar devine victima unor împrejurări nefericite şi este întemniţat în urma unei confuzii. Rămâne aproape două luni în închisoare, trăind o experienţă amară ce-l va marca pentru tot restul vieţii şi întâlnind personaje unele mai stranii decât altele, care îl fac să reflecteze profund la putere, la mecanismele şi urmările sale. Înainte de moarte, fra-Petar povesteşte această experienţă unui călugăr tânăr. Povestirile „Paharul”, „La moara de apă” şi „Farsa de la hanul lui Samsara” completează romanul prin prezenţa personajului fra-Petar, înfăţişat în diferite ipostaze, creionând destinul tragic al omului obişnuit, căruia îi conferă însă o dimensiune filozofică şi universală.

Ivo Andrić a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură 1961.