Tripticul din care este alcatuit romanul autobiografic Vremea iubirii surprinde anii contactului dureros dintre lumea veche si cea noua, anii consolidarii regimului comunist in Albania. De aici se naste si tensiunea care strabate cartea. Eroii sai sunt infatisati la inceputul marilor provocari ale adolescentei, cand cunosc frumusetea prieteniei, experienta durerii, bucuria descoperirii, dar afla si ca exista libertatea constiintei. In ciuda melancoliei inerente, Kadare isi salveaza personajele prin umor si ironie. Volumul de fata intregeste parcursul autobiografic din opera lui Kadare, acoperind o parte din perioada petrecuta de autor in orasul natal Gjirokastra, ca o avanpremiera a marelui roman Amurgul zeilor stepei.

Trei prieteni, elevi de gimnaziu in Albania postbelica. Daca functionarii poarta palarie, atmosfera e mai calma; daca o schimba rapid cu sapca proletara, toata lumea e tematoare si isi cumpaneste fiecare gest. Pe baieti ii preocupa insa alte lucruri: unul ar vrea sa ajunga scriitor renumit, si creatia lui sa puna in umbra pana si lirica bulgara. Altul, incurajat sa fie demn urmas al lui Pavlik Morozov, isi acuza mama de decadenta fiindca e... insarcinata. Iar cel de-al treilea are o pasiune nebuna pentru timbre si secrete. Vantul taios al represiunii politice se instaureaza inexorabil pe strazile oraselului lor, dar i se tine piept cu inocenta si prin gesturi mici, ce inca restabilesc umanitatea.