Din când în când se face liniște în mine
ca și cum istoria s-ar fi oprit.
E ca o lumină imensă
pe o câmpie fără sfârșit,
un amestec de bucurie și spaimă
ca în fața lui Dumnezeu.
Știu că ține doar o secundă, dar simt
că așa ar putea fi mereu,
dacă aș avea destulă putere
să plec convinsă că vin înapoi,
cum pleacă păsările
în fiecare toamnă
spre viața lor de apoi.
