Condus de credinta ca omului ii place sa-si cintareasca numai amaraciunea, iar fericirea nu si-o cintareste , povestitorul fara nume al Insemnarilor din subterana este un mizantrop care traieste singur in Sankt-Petersburg, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Viata lui este o lupta fara sfirsit cu sentimentul tot mai acut de instrainare fata de semeni. In insemnarile sale, el se revolta impotriva tuturor conceptiilor si valorilor societatii, opunindu-se stiintei si rationalismului absolut adoptate de contemporani. Insa atunci cind incearca sa-si puna in aplicare principiile si sa-si exercite libertatea absoluta de constiinta in care crede in viata de zi cu zi, rezultatele sint dureroase, ceea ce ii sporeste alienarea si dispretul de sine.
