Setea permanenta a omului de a cauta Absolutul, Infinitul, de fapt pe Dumnezeu, s-a izbit intotdeauna de bariera lumii vazute, mai nou de a lumii care poate fi cercetata cu ajutorul aparaturii construite de el in ultimile patru secole. Oricat ar aprofunda omul cercetarea lumii, ultima Realitate ii scapa investigatiilor, el isi da seama ca Acela pe care il cauta va ramane intotdeauna dincolo de limita posibilitatilor sale de cunoastere; zidul care ne desparte de Dumnezeu nu va putea fi niciodata strapuns de la noi spre El. In bunatatea sa, Dumnezeu nu putea sa sadeasca in sufletul omului o dorinta care nu putea fi niciodata realizata; El a strapuns zidul despartitor, comunicandu-ne cunostintele strict necesare privitoare la El, pe care trebuie sa le credem, precum si un cod moral, caruia trebuie sa ne conformam, ca sa avem posibilitatea de a-L intalni.
