Comemorarea Centenarului poate fi mai mult decat sarbatoririle oficiale incarcate de fast ipocrit. Secolul care ne desparte de anul 1918 s-a dovedit tulbure, accidentat si tragic, iar demnitatea umana a fost, de cele mai multe ori, sacrificata pe altarul tiraniilor. Pentru cei de astazi, trecutul este mai mult decat o realitate indepartata - este materia din care ne croim viitorul. De aici necesitatea luciditatii patriotice ca alternativa la minciuna delirului nationalist si la lasitatea complice. Reintemeierea patriotismului nu se poate imagina fara existenta libertatii. Drumul catre Romania eliberata de povara despotismului este cel pe care il indica, modest, si cartea de fata. (Ioan STANOMIR) Luciditatea patriotica e, cred, sintagma care se repeta cel mai frecvent in aceasta recitire sintetica pe care Ioan Stanomir o face secolului Romaniei Mari. Incepand cu Declaratia de la Alba Iulia din 1918 si incheind cu rezistenta anilor 2017, Ioan Stanomir construieste, cu junimista pasiune a moderatiei, id est exact cu luciditatea patriotica pe care si-o asuma ca imperativ, o naratiune de o extraordinara claritate istorica si morala a Romaniei din ultimul secol, cu bunele si relele ei. E cea mai credibila naratiune a Romaniei ca stat pe care o cunosc; iar dintre foarte putinii nostri intelectuali publici, Ioan Stanomir, prin calitatile lui superlative (deopotriva academice si morale), era si chemat, si dator sa o puna in opera. (Radu VANCU) Cu ocazia Centenarului, Ioan Stanomir ofera cititorilor un inventar al patologiilor din politica si societatea romaneasca actuala. Cu luciditate, autorul creioneaza drama spatiului public autohton, o lume bombardata cu discursuri si apeluri patriotarde care deturneaza atentia opiniei publice de la chestiunile presante. Teze ale istoriografiei national-staliniste din timpurile lui N. Ceausescu sunt reciclate si adaptate zilelor noastre, iar teme precum traditia si identitatea sunt instrumentalizate politic de catre o casta guvernanta nedemna. Rezulta de aici imaginea unui Centenar ratat, manjit de o crasa lipsa de adecvare, de ipocrizie si populism etnocratic. Cartea lui Ioan Stanomir este un strigat de durere al unui intelectual public si spectator angajat, caruia ii pasa de problemele cetatii si care nu admite sa taca atunci cand adevarul si bunul-simt sunt strivite. Pentru a contracara maladiile cultural-politice de azi, autorul a ales sa schiteze istoria ultimului secol, selectand luminile si umbrele, cu speranta ca lectiile trecutului ar putea servi acelora care sunt dispusi sa le asculte. (Cristian VASILE)