Omul, preferandu, se pe sine, I, a intors lui Dumnezeu spatele si a aflat moartea, deoarece nu exista viata in afara lui Dumnezeu. Iar atunci cand omul a transformat integritatea vietii in separare, pacat si singuratate, Dumnezeul, Om, Iisus, a intrat in tinutul mortii si a calcat in picioare moartea, celor din morminte viata daruindu, le . Aceasta este viata - sau, mai degraba, Dumnezeu, Datatorul de viata - pe care, in cele din urma, o sarbatorim prin riturile funerare, in slujba inmormantarii. Adevarata celebrare crestina a mortii transforma pe vecie imnul funebru in cantarea plina de bucurie: Aliluia - cantarea celui care, dincolo de viata aceasta, dincolo de moartea aceasta, Il vede pe Dumnezeu si numai pe El, al carui suflet doreste si tanjeste sa intre in curtile Domnului , ale carui inima si trup s, au bucurat in Dumnezeul Cel Viu. Asadar, in cartea de fata ne vom indrepta atentia tocmai catre aceasta celebrare a unui Dumnezeu Viu, din cadrul liturghiei inmormantarii. Alexander Schmemann