Intrebarea De ce e omul religios? , poate primi un raspuns din ambele perspective. Filosoful va cauta probabil fundamentarea logica a incuviintarii care duce la practicarea religiei; psihologul ar putea investiga sentimentul de respect profund ce se naste in prezenta misterului. [...] Raspunsurile sunt determinate de modul in care este pusa intrebarea. [...] Daca nu exista dovezi ale existentei lui Dumnezeu, intrebarea psihologica ce se naste e: de ce mintea religioasa trece dincolo de semnele confuze ale lumii? O filosofie a religiei ar trebui in principiu sa recu-noasca faptul ca acceptarea, care e credinta, poate fi, de fapt, fundamentata rational. O filosofie a religiei nu ar trebui, cel putin nu imediat, sa excluda o posibila fun-damentare rationala a religiei. Daca nu e deschisa catre o astfel de posibilitate, atunci nu poate trata religia cu seriozitate si trebuie sa-l priveasca pe credincios ca pe o persoana care a esuat in a-si folosi suficient inteligenta ori discernamantul in indeplinirea angajamentelor sale.