Inca din timpurile stravechi, atat cuvantul, cat si imaginea, atat limbajul discursiv, cat si cel artistic, reprezinta cai ale cunoasterii lui Dumnezeu si ale exprimarii misterului sau, in mod egal valide, si care fac apel una la cealalta, se confirma si se completeaza una pe cealalta. Legatura dintre ele ne amin teste, de fapt, ca fiecare incercare a noastra de a exprima misterul lui Dumnezeu este, in fond, intotdeauna ceva simbolic, deoarece El ramane mereu infinit mai mare decat noi si decat stim noi sa il exprimam. Mai mult, legatura dintre cuvant si imagine ne aminteste ca fiecare limbaj religios tre buie sa fie organic, pe cat posibil, vorbind in asa fel incat intelectul sa fie compatibil cu inima, pentru a se ajunge la acea integritate care se exprima in termeni de frumusete.
