Paginile acestea au fost gandite ca un insectar al proastei exprimari. De aceea, miza lor este doar in prima instanta rasul. Daca e adevarat ca in spatele fiecarei intentii comice trebuie sa stea o neliniste, Noi vorbim, nu gandim va iesi din perimetrul cartilor bune de citit doar in tren, in avion sau pe plaja. Dupa ce se va stinge hohotul, va trebui sa-si faca aparitia ingrijorarea. Si asta, in principal, din doua motive. Fiindca e foarte greu ca, exprimandu-te sleampat, sa gandesti coerent. Si fiindca majoritatea celor antologati aici sunt persoane publice. Oameni care imprima stiluri de viata, conduc institutii sau partide, emit legi si populeaza studiourile de televiziune. Oameni care, din nefericire, pot fi preluati ca modele de viata. Iar asta fara ca agresiunea lor asupra limbii romane si asupra logicii sa fie pedepsita in vreun fel.
