X
RON

NOPTILE CIUMEI

C51250
1 opinii
În Stoc
NOPTILE CIUMEI

NOPTILE CIUMEI

ISBN: C51250
Editura: Polirom
An: 2024
Format: 20X13
ISBN: 9789734698950
Limba: Romana
Nr Pagini: 776
10466 Lei
Cantitate
Livrare rapida
Livrare rapida - In maxim 3 zile luc. de la comanda
Suport tehnic
Suport tehnic - Intre orele 10:00 si 17:00
Drept de retur
Drept de retur - In termen de 14 zile
Suntem in aprilie 1900, in Levant, pe insula imaginara Minger, al 29-lea vilaiet al Imperiului Otoman, undeva intre Creta si Cipru. Pe fundalul destramarii imperiului, tensiunile dintre grecii ortodocsi si turcii musulmani de pe insula se ascut tot mai tare, intretinute si de valiul Sami Pasa. In aceste conditii, cand in Minger izbucneste ciuma, adusa fie de musulmani de la Mecca, fie de greci de la Alexandria, Sultanul Abdulhamit al II-lea isi trimite chimistul personal, pe Bonkowski Pasa, cel mai renumit expert in epidemiologie din imperiu, pentru a-i pune capat. Lucru aproape imposibil cand o buna parte dintre musulmani resping carantina si raspandesc zvonul ca insusi chimistul catolic ar fi adus ciuma cu el. O crima sangeroasa zguduie insula, iar pentru descoperirea faptasului, Sultanul, pasionat de povestirile cu Sherlock Holmes, trimite un al doilea specialist, pe blajinul doctor Nuri, insotit de isteata lui sotie, Pakize Sultan, printesa otomana. Noptile ciumei este un roman istoric plin de suspans, care trateaza cu multa ironie teme extrem de actuale intr-un cadru de epoca pitoresc. Insula pe care Pamuk o inventeaza cu o dragoste dusa pana la obsesie constituie o lume de o bogatie a detaliului magica, retrasa in sine si absolut personala, scanteietoare ca un palat al memoriei, ca si cum autorul ar evoca un oras pierdut al tineretilor sale, un alter ego desavarsit, un Istanbul in exil. Mingerul, in conceptia lui Pamuk, este un Eden imposibil, un loc de o frumusete fantastica, iar romanul se dezvaluie ca un straniu paradox: vast, insa usor de parcurs, o carte despre suferinta si durere ce ofera totodata o lectura degajata si joviala. - The New Yorker