Sînt un om modern şi am o înclinaţie puternică spre autodistrugere. (Erich Maria Remarque) Sîntem în primăvara anului 1923, cînd Germania încearcă să-şi revină după Primul Război Mondial. Inflaţia creşte, iar marca germană se devalorizează şi ajunge să fie folosită drept hîrtie de tapet în odăile celor disperaţi, ca un accesoriu al indiferenţei. Tînărul Ludwig Bodmer, angajat al firmei de monumente funerare Heinrich Kroll Fiii, face cunoştinţă cu mica societate boemă care-l ajută să-şi uite măcar pentru o noapte, două îndoielile. Cu toată degradarea economică ce apasă viaţa locuitorilor, şarmul şi eleganţa anilor 1920 supravieţuiesc şi schiţează o mică pînză a existenţei vag amprentate de un lux vetust în hotelul Walhalla, în clubul de noapte Rote Mühle şi la bodega Blume. Ludwig, a cărui tinereţe a fost furată de război, e frămîntat de întrebări legate de viaţa în mijlocul acestui haos. Aşa ajunge să o întîlnească pe Isabelle, tînăra tulburată alături de care speră că va găsi iubirea, salvarea atît de căutată, dar şi sensul atrocităţilor unui război pe care lumea, încercînd să subziste, deja începe să le uite.