Primul volum Opere I. Poezii 1908-1920 al prezentei editii Ezra Pound, conceputa in patru volume, acopera poezia publicata de Ezra Pound inainte de Cantos. Acest volum incepe cu o cuprinzatoare Introducere in viata lui Pound , semnata de Horia-Roman Patapievici, menita sa ii ofere cititorului roman, pentru prima oara in cultura noastra, o viziune de ansamblu asupra biografiei si operelor acestuia. Sub aceeasi semnatura urmeaza o substantiala Introducere in modernismul lui Ezra Pound , cu o ampla contextualizare a operei celebrului poet american, in care sunt analizate legaturile subtile dintre mediul in care acesta a creat si ideile sale filozofice. Daca asemenea unui strain prietenos intr-un salon de fumat mi-ati cere ca din intamplare si pe nepregatite o parere despre cine e omul care scrie cel mai bine poezie azi, v-as raspunde probabil: Ezra Pound . Orice discutie despre poezia moderna, purtata de oameni care o cunosc, se incheie prin a-l fixa pe Ezra Pound undeva. Se poate sa fie numit doar pentru a fi ocarat drept detracat sau zeflemist, poseur, usuratic si vagabond. Sau se poate sa fie clasat drept umpland azi o nisa precum aceea a lui Keats intr-o epoca precedenta. Ideea e ca va fi mentionat. (Carl SANDBURG, The Work of Ezra Pound , 1916) Pound a fost Proteul absolut. A fost cel mai inventiv, cel mai versatil, cel mai neastimparat, cel mai dificil de prins, cuprins si surprins dintre toti scriitorii moderni. Poate fi comparat doar cu Picasso, in artele vizuale, ori cu Stravinsky, in muzica. Pound este marele catalizator al deceniului care culmineaza cu anul 1922, annus mirabilis al modernismului literar. Prin Cantos, Pound a dat poemul epic al modernitatii, care inchide in el lumea moderna in acelasi fel in care Homer a inchis in Iliada si Odiseea lumea greaca, Vergiliu in Eneida lumea romana, iar Dante in Divina Comedie crestinatatea latina. Pound este nu doar un simptom al epocii moderne, este si o radiografie a raului din atitudinea modernista. Toti marii moderni tirasc dupa ei o radiografie a raului. In acelasi timp, modernismul este un mecanism de acces la sufletul intim. Operele moderne ne vorbesc atit de mult si de direct deoarece modernismul este un fel de a spune lucrurile pina la capat: de obicei pina la capatul deplinei singuratati. Nu spusese Duns Scot, teologul din care s-a inspirat Hopkins si in traditia caruia se afla si Pound, ca persoana este ultima singuratate a omului? Pe urmele lui Pound, modernismul a incercat prin persona sa ajunga la persoana, iar prin personae sa o depaseasca. (Horia-Roman PATAPIEVICI, Introducere in modernismul lui Ezra Pound , 2015)
