Citiva prieteni se string in fiecare seara pe un bac de pe Nil pentru a fuma hasis si a discuta despre arta si absurdul existentei. Tihna petrecerilor e tulburata atunci cind o tinara ziarista vine sa studieze micul grup, cu o seriozitate ce le pune sub semnul intrebarii placerile si da nastere unei dispute inversunate pe tema sensului vietii, datoriei, moralitatii si dragostei. Mahfuz abordeaza o multitudine de stiluri in acest microroman, de la lirismul romantic la ironia acida, cu aluzii la Egiptul antic si istoria clasica, a caror grandoare pune in evidenta, prin contrast, sentimentul de dezradacinare si pierdere in derizoriu cu care se confrunta intelectualul egiptean, sofisticat si cosmopolit, al vremii. Palavrageala pe Nil descrie o lume marcata de schimbari dramatice, insa tonul sau este unul de poveste, uneori absurda, alteori profund serioasa, emotionanta, iar dilemele umane si artistice ale protagonistilor sint, dincolo de spatiu sau de context, cele ale timpurilor moderne.