Ideea acestei carti a aparut in cadrul unei convorbiri pe care am avut-o cu un tanar ziarist azer, in decembrie 2003, la sfarsitul misiunii mele de cel dintai ambasador al Romaniei in Republica Azerbaidjan. Dupa incheierea interviului pe care il acordasem jurnalistului, acesta a tinut sa-mi spuna ca ar fi folositor pentru multi, indeosebi celor tineri, sa afle mai multe din experienta dv. de viata, care - dupa parerea mea - este o reusita. Pentru ca ati fost cel mai apropiat ambasador de noi, ziaristii azerbaidjeni, cred ca va cunoastem destul de bine si va apreciem mult, atat ca diplomat, cat si ca istoric si om de cultura. Am aflat si am invatat multe de la dv. Ar trebui sa va scrieti memoriile, dle. Ambasador , m-a indemnat el. Era pentru prima oara cand mi se sugera asa ceva. Marturisesc ca aceasta povata m-a facut sa ma gandesc imediat la faptul ca implinisem de curand 60 de ani, ceea ce nu m-a bucurat catusi de putin. Dar, nu am dat curs sfatului si nici nu m-am gandit la el prea mult, pentru ca nu credeam ca am ajuns la capatul carierei si nici la sfarsitul vietii.